Sfânta Anastasia este o insulă din largul Mării Negre, aceasta fiind singura insulă locuită de pe coasta Bulgariei. Există o legendă legată de Insula Sfânta Anastasia, care spune că aici ar fi îngropată comoara piraților Cossacks. Insula are un teritoriu de un hectar, este construită din roci vulcanice și beneficiază de o infrastructură destul de dezvoltată, fiind alimentată cu energie electrică și apă potabilă. Primele urme ale existenței umane pe cuprinsul Insulei Sfânta Anastasia datează din antichitatea târzie, mai precis din secolele IV-VI d. Hr. O dovadă a acestui fapt este prezența ceramicii descoperite în urma cercetărilor subacvatice efectuate în anul 1973. Insula Sfânta Anastasia a fost marcată pentru întâia oară pe o hartă în ultimul deceniu al secolului al XVII-lea.
Insula și-a luat numele după cel al unei vechi mânăstiri de pe cuprinsul său. Se crede că lăcașul de cult ar fi fost construit în Evul Mediu, fiind mai apoi reconstruit în secolele XVIII-XIX. Mănăstirea a funcționat până în anul 1923, după aceasta fiind transformată în închisoare. În anul 1925, un grup de prizonieri politici, comuniști și antifasciști, sub conducerea lui Teohar Bakardzhiev, s-a revoltat și a evadat din insulă, refugiindu-se în Uniunea Sovietică. În anul 1945, odată cu accederea comuniștilor la putere, Insula Sfânta Anastasia a fost redenumită Insula Bolșevică. Mănăstirea Sfânta Anastasia este singura mănăstire insulară din Bulgaria care a rezistat trecerii timpului. În Evul Mediu, astfel de mănăstiri existau și în Sozopol, Sf. Ivan, Sf. Kirik, Insula Sfântul Toma și Iulita. Mănăstirea Sfânta Anastasia a ars și a fost jefuită de pirați în repetate rânduri. Biserica mănăstirii este numită Uspenie Bogorodichno, are dimensiuni reduse și este construită pe o structură din piatră și lemn. Această parte mai veche a mănăstirii a fost transformată în altar, mănăstirea extinzându-se ulterior. Impresionat este și iconostasul său, care datează din anul 1802. Lăcașul de cult este închinat Sfintei Anastasia Farmacolitria, una dintre puținele femei-martir, care este celebrată cu zel atât de către Biserica Catolică, cât și de către Biserica Ortodoxă. Anastasia s-a născut la Roma, într-o familie nobiliară. Tânăra a devenit creștină datorită mamei sale, Favsta, și a profesorului său, Chrysogonus. După ce mama sa s-a stins din viață, Anastasia a fost nevoită să se căsătorească cu senatorul Pompliy. Pentru a-și proteja puritatea, Anastasia s-a prefăcut bolnavă, fiind nevoită să suporte umilințele și insultele soțului său. Senatorul Pompliy a murit în timpul unei furtuni pe mare, iar Anastasia a rămas văduvă, iar averea moștenită a folosită pentru a-i ajuta pe sărmani. În acest scop, a călătorit din oraș în oraș, oferind hrană și îngrijire creștinilor și uneori salvându-i de la închisoare. În tot acest timp, a studiat medicina, motiv pentru care a fost numită „Pharmakolytria”, care în greacă înseamnă „Salvatoare a suferințelor”. Toate acestea se întâmplau în timpul domniei împăratului Dioclețian, care i-a supus pe creștini la cea mai aspră persecuție din istorie. Dioclețian a aflat că Anastasia împărtășea religia creștină, dar în ciuda îndemnurilor de a renunța la aceasta, sfânta a preferat închisoarea. Anastasia a rezistat fără mâncare timp de 60 de zile, iar apoi, împreună cu alți 121 de prizonieri, a fost îmbarcată pe o navă care lua apa, în speranța că se vor îneca cu toții. Datorită rugăciunilor sfintei, ambarcațiunea nu s-a scufundat, iar creștinii au reușit să ajungă la mal. La 22 decembrie, Sfânta Anastasia a fost executată, iar trupul său a fost incendiat, însă flăcările nu s-au atins de acesta.
În prezent, pe Insula Sfânta Anastasia, turiștii vor putea vizita un far, un muzeu, un restaurant și câteva pensiuni. Farul din Insula Anastasia a fost construit în anul 1889, de către o companie franceză. Farul este montat pe un stâlp de fier cu o înălțime de 40 metri față de nivelul mării. Când cerul este senin, lumina farului poate fi observată de la 10 mile depărtare. În anul 1912, au fost puse bazele noului far, care funcționează până astăzi. Noul far a fost inaugurat la 13 iunie 1914. Între anii ´60-´80, Insula Sfânta Anastasia a fost descoperită de către boemii din Burgas. Insula și-a sporit popularitate și datorită faptului că pe cuprinsul său s-au jucat filme precum Pe mica Insulă, de Rangel Vulchanov, și Insula, de Kamen Kalev.
Pe lângă aceste atracții, Insula Sfânta Anastasia se mândrește și cu peisaje cu totul spectaculoase, precum și cu situri istorice și arheologice de cea mai mare importanță. Turiștii care doresc să viziteze insula, pot lua debarcaderul din fața Grădinii Mărilor, Burgas.
