Euxinograd, reședința de vară a monarhiei bulgare, este situată în apropierea Stațiunii Sfinții Constantin și Elena. Primele schițe ale imobilului au fost proiectate în anul 1881, de către arhitectul vienez Victor Rumpelmayer. Astfel, clădirea urma să aibă o arhitectură barocă, de inspirație austriacă, asemănându-se cu Schloss Hof Palace. Odată cu detronarea principelui de Battenberg, noul domnitor, principele Ferdinand al Bulgariei a schimbat planurile construcției, dorindu-și ca reședința de pe malul Mării Negre să fie o replică a Castelului Saint-Cloud din Franța, care fusese distrus în urma războiului franco-prusac (1870-1871). Lucrările de construcție au debutat în anul 1887, sub supravegherea arhitecților Hermann Maier și Nikola Lazarov. Drept rezultat, reședința de vară combină stilul arhitectonic francez cu cel german, ce se remarcă, în special, prin existența terasei exterioare ce înconjoară palatul. Inițial, reședința de vară trebuia să se numească Sandrovo, după diminutivul italian al prințului Alexandru Battenberg. Însă, la insistențele Mariei Luiza, prima soție a regelui bulgar, palatul a fost intitulat Euxinograd, de la Pontus Euxin, așa cum era numită Marea Neagră în antichitate. Ambiția principelui Ferdinand a fost atât de mare încât a achiziționat din Franța frontoanele originale ale palatului Saint-Cloud.Frontonul înfățișează stema regală franceză și doi armorași suflând la trâmbițe. Euxinograd a fost construit în stilul Louis al XII-lea, fiind decorat cu cărămidă aparentă, un acoperiș înalt mansardat și un turn cu ceas. Interiorul palatului este impresionant și cuprinde săli de recepție decorate cu mobilier de epocă, șeminee din marmură, candelabre impresionante și ceasuri încrustate în aur. Deși palatul are un etaj și o mansardă, doar parterul este deschis publiului larg. Vizitarea reședinței durează aproximativ două ore și include atât vizitarea grădinilor, cât și o vizită a interiorului. La parter este amplasată sala principală de recepții, la etajul unu se aflau apartamentele private ale domnitorilor, iar la etajul al doilea, erau amplasate locuințele personalului de serviciu.
Grădinile ce înconjoară palatul au fost proiectate de către peisagiști francezi și se întind pe o suprafață de 800 hectare. Din cauza terenului accidentat, a fost necesară aducerea de sol fertil de pe malurile Râului Camcia. Au fost aclimatizate specii de plante din mai toate colțurile lumii, precum Sudul Franței, America de Sud și Asia. De asemenea, grădinile cuprind arbori rari, precum stejarul negru, cedrul de atlantic și palmieri etc. Aici, se află cel mai bătrân copac din regiune, cu o vârstă de peste 250 de ani, un cedru ce măsoară 30 de metri înălțime. Pe cuprinsul grădinii există și o pepinieră în care se cultivau peste 500 de specii de flori. În spatele palatului există o grădină în care a fost amenajat un lac cu nuferi, în fața căruia a fost amplasată statuia zeului Neptun. Palatul este considerat de bulgari un echivalent al Castelului Peleș, fiind una dintre cele mai spectaculoase clădiri din perioada monarhiei bulgare. De altfel, în desele sale vizite în România, Ferdinand al Bulgariei admira realizarea arhitectonică a regelui Carol, chiar inviidindu-l pe suveranul român. Palatul este considerat a fi cel mai bun exemplu al arhitecturii bulgare de după câștigarea independenței. După instaurarea regimului comunist, Palatul Euxinograd a servit drept vilă de protocol, iar din 1990, găzduiește numeroase evenimente politice și culturale. În vara anului 2016, parcul și palatul au beneficiat de numeroase restaurări. Astfe că, dacă alegeți să vă petreceți vacanța în Stațiunea Sf. Constantin și Elena vă recomandăm să includeți în programul dumneavostră și o vizită a Palatului Euxinograd.
