Mănăstirea Glozhene este situată la circa 30 de kilometri de Peștera Prohodna și la 17 kilometri distanță de satul omonim. Mănăstirea este situată într-o zonă stâncoasă, la 870 metri altitudine, iar drumul pe care va trebui să-l parcurgeți până aici este abrupt și destul de strâmt, astfel că va trebui să circulați cu maximă prudență. În timpul verii, parcurgea drumului ce duce spre Mănăstirea Glozhene n-ar trebui să vă ridice niciun fel de probleme, însă în anotimpul rece situația se schimbă. La baza mănăstirii este amenajată și o parcare cu plată, astfel că veți avea unde să vă lăsați autoturismele.
Mănăstirea Glozhene poartă hramul Sfântul Gheorghe cel Aducător de Biruință și se crede că datează din anul 1230, fiind ctitorită de către cneazul Georgi Glozh din Kiev. Mănăstirea veche a fost folosită până în secolul al XVII-lea, după care, monahii care viețuiau aici au construit un nou lăcaș de cult. Locul era unul prielnic, deoarece fiind amplasată în vârful unei stânci, era protejată de atacurile și raidurile otomanilor. Există și o legendă interesantă în legătură cu construcția noii mănăstiri. Aceasta spune că Glozh ar fi înzestrat mănăstirea recent construită cu o icoană făcătoare de minuni a Sfântului Gheorghe, însă icoana dispărea în mod miraculos din mănăstire și era găsită mereu pe locul pe care astăzi se înalță Mănăstirea Glozhene. Văzând acest lucru, călugării au considerat că sfântul vrea să le trimită un semn, așa că au cosntruit noua mănăstire la înălțime. Pentru o vreme, cele două lăcașuri de cult au funcționat în paralel, fiind legate prin intermediul unui tunel, numit Prosechnik. Se crede că acest tunel a fost de mai multe ori scăparea revoluționarului Vasil Levski, care fugea de turci. În cele din urmă, tunelul a fost distrus de un cutremur. De asemenea, vechiul lăcaș de cult a fost distrus în urma unor cutremure din anii 1904 și 1913, astfel că în 1913 a fost reconstruită. S-a păstrat doar vechiul iconostas, care a putut fi recuperat dintre dărămături. Chiliile călugărilor datează din anul 1858. Va fi o experiență extrem de interesantă să admirați chiliile acestor călugări, deoarece sunt extrem de rustice și cu siguranță vă vor aminti de locuințele bunicilor de la țară.
La interior, lăcașul de cult nu este cu nimic mai special decât orice altă biserică ortodoxă, dar merită să petreceți măcar câteva minute aici. Pe cuprinsul ansamblului monastic funcționează și un mic muzeu. Acesta a fost organizat în camera în care se refugia revoluționarul bulgar Vasil Levski. Vasil Levski a fost refugiat pentru o vreme în România, de unde a gândit răscoala din aprilie 1876. De menționat faptul că acesta a fost prins de turci, iar apoi a fost spânzurat. Turiștii care se încumetă să urce până în vârful stâncii pe care este plasată mănăstirea vor fi recompensați cu priveliști de vis. De altfel, construcțiile din piatră și lemn se aseamănă extrem de mult cu o fortăreață, care domină întreaga vale. Întreaga zonă este cufundată într-o liniște binecufăcătoare, mai ales atunci când nu sunt mulți turiști prin preajmă.
